asa zisa prietenie

cand chiar crezi ca ai prieteni atunci te lovesc cum nu te astepti....te izbesc si te arunca de zidurile dezamagirii si a durerii sufletesti...tu dai totul iar ei te calca in picioare cu o mare de invidie....tu ce poti face?...nimic...eventual te poti razbuna...dar mai bine stai cuminte ca "razbunarea e arma prostilor", iar tu trebuie sa dai dovada de mult tact si in primul rand indiferenta...astfel te afunzi si mai tare in agonia sortii...
Te ridici si pleci, iti vezi de viata, crezand ca asta va fi sfarsitul, dar mai devreme sau mai tarziu tot vei mai da de oameni care nu stiu sa aprecieze adevaratele valori ale unei prietenii destul de vechi...
tu le daruiesti un trandafir ca semn al prieteniei iar ei il picteaza cu picaturi de ura si invidie si astfel palesc in fata sortii acele clipe date de culoarea alba a puritatii....

"Fie roata si patrata tot se mai intoarce odata"- vorba unei prietene (sper si cred ) adevarate